Canicula fara precedent si incendiile devastatoare din Rusia sunt pe cale sa schimbe perceptia pe care Kremlinul o are asupra schimbarilor climatice, comenteaza ziarul francez ”Le Monde” intr-o ampla analiza publicata astazi. Ce consecinte pe termen lung vor avea asupra Rusiei canicula si incendiile care au devastat in iulie si august peste 200.000 de hectare de padure, distrugand o treime din recolta de cereale a tari si lasand 2000 de oameni fara case? Daca pierderile economice cauzate de catastrofa au fost estimate la 11 miliarde de euro (adica 1% din PIB), costul politic este aproape inexistent. Popularitatea tandemului Putin (47% sustinere populara) – Medvedev (39%) este indestructibila momentan, comenteaza semnatarul articolului, care e corespondent ”Le Monde” la Moscova.
Insa catastrofa este cel mai probabil pe cale sa schimbe perceptia pe care autoritatile ruse o au despre mediu si schimbarile climatice, subliniaza publicatia. Kremlinul va intelege astfel mai bine faptul ca si Rusia e vulnerabila la efectele schimbarilor climatice.
”Din nefericire, ceea ce s-a intamplat in regiunile din centrul Rusiei reprezinta o dovada a schimbarilor climatice produse la nivel planetar. Niciodata in istoria tarii noastre nu am avut parte de asa ceva”, a recunoscut recent presedintele rus Dimitri Medvedev.
O mare diferenta fata de tonul bascalios al premierului Vladimir Putin, care in 2003 afirma ca ”o incalzire a planetei cu 2-3 grade nu va avea efecte prea grave, ba chiar ar putea fi benefica: vom cheltui mai putin pe blanuri și haine calduroase”.
Canicula
Fostul ofiter KGB, astazi premier, nu a fost niciodata sensibil cu-adevarat la argumentele ecologistilor. Nu a fost el cel care, la putin timp dupa ce a ajuns la Kremlin, in martie 2000, a desfiintat ministerul Mediului dintr-o trasatura de condei? Desi miscarea ecologista din Rusia are o reala dimensiune politica si populara, ea nu poate fi considerata un pericol de catre Vladimir Putin, care conduce tara ca pe o cazarma.
La mijlocul lunii august, pe cand Moscova iesea cu greu dintr-o saptamana sufocanta, de sub norii de fum proveniti de la turbariile incendiate, Andrei Berditki, consilier al Kremlinului si presedinte al Organizatiei meteorologice mondiale (OMM), recunostea: ”Caldura anormala din vara anului 2010 este rezultat al schimbarilor climatice”. Mai rau, ”ea risca sa devina un lucru obisnuit”.
Multi comentatori aveau sa speculeze in legatura cu implicarea Statelor Unite, care chipurile ar fi lansat asupra Rusiei o noua arma climatica, prin intermediul unei statii meteorologice din Alaska.
In realitate, valul de canicula (temperaturi de pana la 40 de grade, sase saptamani la randul, nemaivazute de peste un secol si jumatate) si incendiile ilustreaza pozitia dificila a Rusiei, prinsa la mijloc intre dependenta sa fata de materiile prime si vulnerabilitatea in fata efectelor schimbarilor climatice.
Situata pe locul patru in topul celor mai mari poluatori ai planetei, Rusia s-a angajat, in noiembrie 2009, sa isi reduca emisiile cu 20% pana in 2020. Insa promisiunile raman vagi.
Pentru moment, petrolierele rusesti raman fidele vechii metode de ardere a gazelor din puturile de petrol. Arderea gazului si eliminarea in atmosfera este considerata o solutie relativ eficienta pentru a scapa de gazele reziduale asociate productiei petroliere. Daca ar fi fost eliminate in atmosfera nearse, gazele ar fi fost mult mai daunatoare pentru atmosfera decat dioxidul de carbon.
Arderea gazului rezidual creste emisiile de CO2, dar reprezinta in acelasi timp si o pierdere considerabila de energie! Potrivit unui raport intocmit de Curtea de Conturi in luna martie, cei mai mari noua producatori de petrol ai Rusiei au ars in 2009 circa 20 de miliarde de metri cubi de gaz, echivalentul cantitatii de gaz pe care Italia o cumpara anual de la rusi.

Ceata toxica

In ianuarie 2009, guvernul rus a cerut companiilor producatoare de petrol ca, pana in 2012, sa inceapa sa foloseasca gazele reziduale din puturile de petrol (lucru absolut normal pentru companiile occidentale), prevazand penalitati financiare pentru cei care nu se supun regulii. Însa cotidianul de afaceri ”Vedomosti” constata, in urma cu doua luni, ca ”pana acum, guvernul rus nu a fost capabil sa oblige companiile sa faca investitiile necesare” ca sa puna capat practicii de ardere a gazelor.
O data cu incendiile, autoritatile au fost nevoite sa faca fata si altei probleme, ignorata de-a lungul anilor, respectiv cea a turbariilor. Concentrate in regiunile din centrul tarii si in jurul Moscovei, turbariile au devenit principalul focar al incendiilor (ca si in 1972 sau 2002). Din cauza turbariilor si a combustiei lor lente si profunde, imposibil de tinut sub control, Moscova s-a trezit acoperita de un nor de fum pe care-l puteai taia cu cutitul.
”Cand am deschis ferestrele, fumul era la fel de gros pe culoare, in camere, in salile de examinare sau in cele de operatie ca si afara. Doar ferestrele de la sala de reanimare au ramas inchise, insa acolo mirosea a ars si a pansamente intrate in putrefactie din cauza celor 40 de grade din aer”, scria pe blog un medic moscovit in zilele cele mai grav afectate de incendii.
Neexploatate inca din perioada sovietica, turbariile asanate reprezinta o rezerva enorma de carbon gata sa se consume la cea mai mica scanteie, cu-atat mai mult cu cat canalele de inundare nu mai functioneaza, ”toate pompele de apa fiind furate”, dupa cum marturisea Viktor Surupov, sef al serviciilor de aparare din Satura (periferia Moscovei).
Guvernul a deblocat 300 de milioane de ruble (7,7 milioane de euro) pentru a inunda turbariile. Se pare ca a fost cea mai ieftina si mai eficienta varianta pentru a preveni incendiile pe viitor. Unii s-au opus insa. Este cazul guvernatorului regiunii Tver, Dimitri Zelenin, care a declarat recent ca ar fi mult mai intelept ca turbariile sa fie date in exploatare companiilor pentru a le garanta intretinerea.